6 minute de adrenalina

Daca aveti chef de putina adrenalina si nu aveti timp sa va dati cu parasuta/parapanta/bungee-jumpingul/sariti de la balcon, va recomand filmele 6D. Aveti grija ca filmele astea nu-s pentru cei cu „naturelu’ simtitor”, la intrare fiind un afis gen: „gravidele si cardiacii sa se abtina”.

Mi-a zis Mircea mai demult ca „mamiii, am fost la un film 6D”. Zic, nu putea fi 6D, eventual 3D, sau hai, 4D, ca de mai multi D n-am invatat la scoala. „Nu mami, a fost 6D”. Bine, i-am explicat un pic cum e cu D-urile, n-a prea inteles asa ca am zis ca reiau explicatiile cand mai creste.

Ieri am fost la Afi Palace sa isi ia o jucarie (un Bayblade, in traducere, un titirez) si alaturi era filmul 6D. „Hai mamiiii, sa mergem”. „Biiine, hai”. O intreb pe tanti de la intrare care-i treaba cu cardiacii, zice ca daca am probleme sa nu intru. N-am, dar ma gandeasc ca nu vreau sa visez urat la noapte, ma gandeam ca e ceva cu imagini de groaza. Nu, zice, ca urmeaza un film pentru copii, cu zapada and stuff. Bine, zic, educativ si duios, hai sa intram.

Platesc 50 de lei pentru 2 bilete si intram intr-o camaruta cu vreo 10 scaune de plastic, model destul de futurist, ne asezam pe 2 scaune din fata, „ca se vede mai bine”, o tanti ne da cate o pereche de ochelari si ne pune centuri de siguranta. „Cat dureaza?” „6 minute”.

Imi pun ochelarii aia peste ochelarii de vedere si, numai ce ma obisnuiesc cu imaginea 3D a filmului, ca incepe show-ul. Adica, conform subiectului cum ca noi suntem pe o sanie si ne dam cu ea, scaunele incep sa se zbantuie si imaginea sa se miste. Un fel de simulator pentru saniuta. Numai ca dupa vreo 3 secunde, cand a inceput cu saniuta un traseu gen Mountaign Rousse, in viteza, eu am simtit ca ma transform in Alba ca Zapada la fata, la propriu (deh, mi-e frica de inaltimi si viteze din astea) si, dintr-o profunda lasitate si in disperare de cauza am inchis ochii.

Cu ochii inchisi si doar zdrumicata de scaun, chiar daca toti ceilalti tipau ca din gura de sarpe, am stat relativ linistita. Adica inima mea era linistita. Am mai deschis de 2 ori cate un ochi, odata cand era sa intram intr-un brad, si atunci scaunul a facut zvac intr-o parte de am crezut ca zbor din el, si a doua oara mergeam tot cu mare viteza printr-un ceva gen tunel. M-a luat cu ameteala si n-am mai deschis ochii pana la sfarsit.

In concluzie, am dat 25 de lei ca sa stau 6 minute cu ochii inchisi. Dar lui Mircea i-a placut foarte mult, asa ca nu-mi pare rau. In plus, am putut scrie articolul asta, ca sa va zic ca daca vreti sa va simtiti inima in varful limbii, puteti alege cu incredere filmele 6D. Care apropo: 6D = imaginea vazuta 3D + zdrumicaturile scaunului in 3D.

Zdrumicatura placuta!

Update: Am cautat acum pe goagal „filme 6D” si am gasit ca au aparut prin 2009 la noi. Adica numai eu sunt „obsoleted”, de n-am stiut de ele, sau mai e careva?

{lang: 'ro'}
Zi si tu ceva!

1 Comentarii

  1. Ce inspiratie! 😆

Leave a Comment